Ai promis ca o sa vii, asa ca te astept.
Am o ancora la gat,
Iar timpul ma calca in picioare.
Nu pot auzi marea,
Dar simt ploaia scurgandu-se in ochii mei.
Striga ne-ncetat o voce in departare
Oare e numele meu?
Dar nu ma intorc.
Poate ca mi-e frica.
Fiecare strop fierbinte imi ingheata sufletul.
Intunericul adie printre degetele mele.
Macar soaptele surde nu ma mai pot atinge.
Doua cuvinte imi urmaresc privirea
Atarna in jurul meu, dure si stralucitoare:
"De ce?"
Grabeste-te!
Singura cale e cea pe care n-am vrut s-o urmez niciodata
Si ce doare cel mai tare e ca am stiut mereu.
Ai promis ca o sa vii, dar nu mai pot sa te astept.
31 august 2012
Ne adaptam
Uneori e atat de greu. Cand trebuie sa
te zbati pentru fiecare zi, si nici macar nu stii de ce. Cand dintr-o
data tot Universul se intoarce impotriva ta iar tu nu mai stii unde sa
pasesti, fiindca ti se sfarama pamantul sub picioare. Dar nu e asa.
Toate problemele noastre actuale sunt nesemnificative in comparatie cu
ce va urma. Copilaria - cand cel mai teribil sentiment posibil era
provocat de o jucarie pierduta. Pe atunci chiar parea tragic. Acum, nu
exista gust mai amar decat cel de inima franta. Dar oare ce e in
sufletul unei mame care nu are ca sa le puna pe masa copiilor?
Sigur,
va ganditi, "Ce probleme poate avea o pustoaica? Ridicol!". Insa
fiecare etapa are propriile greutati. Si voi ati fost la fel. Luam totul
de bun, nu apreciem pana nu pierdem. Si totusi nu suntem niciodata
multumiti. Ii privim cu invidie pe cei bogati si faimosi, crezand ca lor
le e mai bine. Dar nici unul dintre ei nu a simtit vreodata bucuria
unui copil sarac si singur care a primit un biscuite cu ciocolata.
Bun, acum ca v-am incantat cu sadica mea filozofie de viata, ce ziceti de o poezie?
Jucăria
Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
si tristă surăzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai frumoasă n-are.
(de Magda Isanos)
Jucăria
Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
si tristă surăzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai frumoasă n-are.
(de Magda Isanos)
"Parintii tai au fost singurii obligati sa te iubeasca
De la restul a trebuit sa o dobandesti."
30 august 2012
Deci
Fara deci. Nu asa se incepe o propozitie.
Din pacate astazi nu m-am indurat sa creez ceva demn de aratat lumii, indiferent de forma, asa ca va voi delecta din nou cu un discurs fara sens de-al meu. Dar nu o pot tine asa mereu, intr-un final va trebui sa gasesc o tema, nu? Desi din cate am observat, cu cat ceva e mai la intamplare, cu atat prinde la public. Imaginati-va o licitatie "sponsorizata" de Lady Gaga.
Se pare ca in ciuda ezitarii mele initiale -care inca persista- de a crea un blog, astazi am fost foarte mandra de el. I l-am aratat chiar si fratelui meu, care nu mi-a fost niciodata un mare fan, asa ca va imaginati reactia. "Iti spun eu ca n-o sa ajungi nicaieri cu el". Probabil are dreptate. A fost motivul sovaierii mele, dar apoi a venit intrebarea, pusa de altii si de mine: "de ce nu?".In fond nu am nimic de pierdut. Poate nu-i va pasa nimanui, sau poate voi ajunge faimoasa si cunoscuta in toata lumea, iar Ian Somerhalder (yes, I had to Google his name) pentru care am o pasiune nu-prea-secreta va deveni fanul meu numarul 1 si va aparea in zbor la geamul meu sa-mi ceara un autograf. Sau poate undeva la mijloc, pana la urma daca reusesc sa fac macar o persoana sa zambeasca, tot e ceva. E amuzant sa ma asculti. Stiu pentru ca o fac tot timpul.
Apropo, am avut idea brilianta de a pune un citat al zilei la sfarsitul fiecarei postari. Dar nu un citat care imi descrie ziua, asta ar fi plictisitor. Poate doar starea de spirit. Stiati ca visam in fiecare noapte, doar ca nu ne amintim?
P.S: Ce ziceti si de o poza a zilei?
~"Trebuia sa scriu o comedie romantica, dar personajele mele s-au despartit."~
Din pacate astazi nu m-am indurat sa creez ceva demn de aratat lumii, indiferent de forma, asa ca va voi delecta din nou cu un discurs fara sens de-al meu. Dar nu o pot tine asa mereu, intr-un final va trebui sa gasesc o tema, nu? Desi din cate am observat, cu cat ceva e mai la intamplare, cu atat prinde la public. Imaginati-va o licitatie "sponsorizata" de Lady Gaga.
Se pare ca in ciuda ezitarii mele initiale -care inca persista- de a crea un blog, astazi am fost foarte mandra de el. I l-am aratat chiar si fratelui meu, care nu mi-a fost niciodata un mare fan, asa ca va imaginati reactia. "Iti spun eu ca n-o sa ajungi nicaieri cu el". Probabil are dreptate. A fost motivul sovaierii mele, dar apoi a venit intrebarea, pusa de altii si de mine: "de ce nu?".In fond nu am nimic de pierdut. Poate nu-i va pasa nimanui, sau poate voi ajunge faimoasa si cunoscuta in toata lumea, iar Ian Somerhalder (yes, I had to Google his name) pentru care am o pasiune nu-prea-secreta va deveni fanul meu numarul 1 si va aparea in zbor la geamul meu sa-mi ceara un autograf. Sau poate undeva la mijloc, pana la urma daca reusesc sa fac macar o persoana sa zambeasca, tot e ceva. E amuzant sa ma asculti. Stiu pentru ca o fac tot timpul.
Apropo, am avut idea brilianta de a pune un citat al zilei la sfarsitul fiecarei postari. Dar nu un citat care imi descrie ziua, asta ar fi plictisitor. Poate doar starea de spirit. Stiati ca visam in fiecare noapte, doar ca nu ne amintim?
P.S: Ce ziceti si de o poza a zilei?
~"Trebuia sa scriu o comedie romantica, dar personajele mele s-au despartit."~
29 august 2012
Introducere: Cine sunt eu
Cine sunt eu? Mereu am urat intrebarea asta. E atat de simpla, de evidenta, dar ascunde mult prea multe raspunsuri. Si totusi nu are nici un sens, e ridicol. Sa va explic: Cine esti?
<Ma cheama Di...- Nu te-am intrebat cum te cheama. Cine esti?
<Sunt o fire in...- Nu ti-am cerut sa te descrii. Cine esti?
<Imi plac urechile de panda pane si plimbarile cu cometa.- Nu te-am intrebat ce-ti place. Cine esti?
Si ciclul continua. A vazut careva Anger Management?
Uneori ma trezesc cu o cerere pe Facebook de la vreun tip din coltul rotund al dragii noastre patrii, sau vreun arab din India cu 15 copii, si vine intrebarea: "Ceau, tu cine esti?".
Ce-ai putea raspunde? Sunt asistenta de vara a Zanei Maseluta. Dragut, nu? Daca am avut bunavointa sa-mi pun o poza, deja stii cum arat si cum ma cheama, ce mai vrei? Asta bineinteles in cazul in care nu e cate o persoana cu numele InGeRaSh_PuFoS cu un copac la profil. Dar pana la urma toti am fost prepubertari (si nu demult). Primul meu cont a fost Cherry Juice, iar singura poza era un om de zapada.
Ei bine, cam asta ar fi incercarea mea numarul 1 de a crea un blog. Nu m-am descris pe mine, dar cred ca m-ati cunoscut mai bine astfel decat daca as fi inceput cu parerea mea despre mine. Pana la urma, nu asta va intereseaza. Sper ca unii dintre voi sa-mi fiti alaturi cat timp va voi impartasi viziunea mea asupra lumii prin povesti, poezii, citate sau desene, create de mine sau de altii, ori prin simpla turuiala ca astazi.
PS: Multumiri speciale "mentorului" meu, Sandra, si celor care m-au incurajat (*cough*batut la cap*cough*) sa fac asta. I shall make you proud master ;) :*
<Ma cheama Di...- Nu te-am intrebat cum te cheama. Cine esti?
<Sunt o fire in...- Nu ti-am cerut sa te descrii. Cine esti?
<Imi plac urechile de panda pane si plimbarile cu cometa.- Nu te-am intrebat ce-ti place. Cine esti?
Si ciclul continua. A vazut careva Anger Management?
Uneori ma trezesc cu o cerere pe Facebook de la vreun tip din coltul rotund al dragii noastre patrii, sau vreun arab din India cu 15 copii, si vine intrebarea: "Ceau, tu cine esti?".
Ce-ai putea raspunde? Sunt asistenta de vara a Zanei Maseluta. Dragut, nu? Daca am avut bunavointa sa-mi pun o poza, deja stii cum arat si cum ma cheama, ce mai vrei? Asta bineinteles in cazul in care nu e cate o persoana cu numele InGeRaSh_PuFoS cu un copac la profil. Dar pana la urma toti am fost prepubertari (si nu demult). Primul meu cont a fost Cherry Juice, iar singura poza era un om de zapada.
Ei bine, cam asta ar fi incercarea mea numarul 1 de a crea un blog. Nu m-am descris pe mine, dar cred ca m-ati cunoscut mai bine astfel decat daca as fi inceput cu parerea mea despre mine. Pana la urma, nu asta va intereseaza. Sper ca unii dintre voi sa-mi fiti alaturi cat timp va voi impartasi viziunea mea asupra lumii prin povesti, poezii, citate sau desene, create de mine sau de altii, ori prin simpla turuiala ca astazi.
PS: Multumiri speciale "mentorului" meu, Sandra, si celor care m-au incurajat (*cough*batut la cap*cough*) sa fac asta. I shall make you proud master ;) :*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)