Ne adaptam

Uneori e atat de greu. Cand trebuie sa te zbati pentru fiecare zi, si nici macar nu stii de ce. Cand dintr-o data tot Universul se intoarce impotriva ta iar tu nu mai stii unde sa pasesti, fiindca ti se sfarama pamantul sub picioare. Dar nu e asa. Toate problemele noastre actuale sunt nesemnificative in comparatie cu ce va urma. Copilaria - cand cel mai teribil sentiment posibil era provocat de o jucarie pierduta. Pe atunci chiar parea tragic. Acum, nu exista gust mai amar decat cel de inima franta. Dar oare ce e in sufletul unei mame care nu are ca sa le puna pe masa copiilor?

Sigur, va ganditi, "Ce probleme poate avea o pustoaica? Ridicol!". Insa fiecare etapa are propriile greutati. Si voi ati fost la fel. Luam totul de bun, nu apreciem pana nu pierdem. Si totusi nu suntem niciodata multumiti. Ii privim cu invidie pe cei bogati si faimosi, crezand ca lor le e mai bine. Dar nici unul dintre ei nu a simtit vreodata bucuria unui copil sarac si singur care a primit un biscuite cu ciocolata.

Bun, acum ca v-am incantat cu sadica mea filozofie de viata, ce ziceti de o poezie?

 Jucăria

Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
si tristă surăzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai frumoasă n-are.
                          (de Magda Isanos)

 "Parintii tai au fost singurii obligati sa te  iubeasca

De la restul a trebuit sa o dobandesti."