Ai avut vreodata impresia ca cineva, acolo sus, isi bate sincer joc de tine, si se mai si distreaza?
Cioc, cioc, bate cineva la usa. Hopa, sunt soarta si destinul care te-au pocnit direct in nas cu o placinta de necaz, ghinion si stafide. Nu-mi plac stafidele.
Si atunci ai doua optiuni:
- Sa o primesti cu capul sus si sa mergi inainte intonand mantra curajului: "Zoe, fii barbata!"
SAU
- Sa fugi cat mai departe cu coada intre picioare si sa-ti schimbi adresa cu speranta desarta ca nu te vor gasi din nou.
Oricat de tentanta si de des folsita ar fi a doua varianta, nu merge niciodata. Iar prima e de-a dreptul obositoare. Asa ca fa ca mine: Deschizi usa, spui plictisita "Ce, iarasi voi?", iti pui o punga de hartie pe cap si speri sa fie cu mere.
Bineinteles, nici asta nu ajuta intotdeauna. De ce nu pot fi calea corecta si cea simpla una si aceeasi? Ca sa nu mai spun ca nici nu stiu care e cea corecta.
Lasand filozofia deoparte, chiar sunt in bucluc. Oare de data asta merge abordarea de mijloc? Oare e cea pe care o vreau?
De multe ori in fata unei decizii importante ma stresez la infinit si-o intorc pe toate partile pana nu mai inteleg nimic. Sau pur si simplu spun "Ce naiba!?" (ati observat cum asta pare a fi raspunsul la toate?), si ma arunc dupa instinct. Nici una nu e prea inteleapta, dar no.2 da rezultate. Imi place ca pana apuci sa te gandesti la consecinte, e prea tarziu. Urati-mi noroc.
"Vei face tot felul de greseli, dar atata timp cat esti generos, cinstit si pasionat nu poti sa distrugi lumea. Nu vei reusi nici macar s-o tulburi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu