M-am distrat de minune. Dar nu in seara asta.

Hello, lume! Mi-era dor de voi si ma gandeam sa vad ce mai faceti. Glumesc, de fapt n-am somn. Si idea de ajutor a creierului meu e asta: "Hei, aprinde calculatorul, scrie ceva pe blog, si daca tot esti acolo mai intra si pe facebook!". Asta sigur o sa mearga.
Totul e atat de aiurea si contradictoriu in ultimul timp. Dispozitia mea oscileaza intre "in varful lumii" si "lipita de nucleul pamantului". Hmm, oare ce ar putea provoca asa o mizerie dulce-amara? O, da: iubirea. Esenta de baza si totusi dusmanul mortal al fericirii. E prea complicat sau mi se pare mie?
Dar hai sa nu vorbim despre asta. Hai sa vorbim desepre ceva mai putin dezordonat: prietenia. E una dintre cele mai speciale legaturi in viata. Uneori singurul lucru pentru care merita ziua de maine. Insa bineinteles ca aici ma refer la cea sincera. Nici nu ar trebui sa existe un alt fel. Am iesit odata cu o amica si o prietena de-a ei. Erau numai imbratisari si complimente. Dupa ce s-au despartit, zice catre mine: "Frate, ca ma dispera aia!"
Dragut. Si eu am reactia asta fata e unele persoane, motiv pentru care nu le 'frecventez' niciodata mai departe de un salut, care desi de obicei nu primeste raspuns ma lasa cu constiinta impacata.
Nu trebuie sa te placa toata lumea, cum nici tu nu placi pe toata lumea. Ne imprietenim cu oameni care au interese comune, deci pentru a fi fericiti impreuna ar trebui sa gandim toti la fel. Va puteti imagina plictiseala?
Vara asta am avut destul de multe achizitii la capitolul love&friendship. Unii chiar neasteptati, dar de care ma bucur mult (va simtiti voi ;) . E ciudat cum intalnim oameni care se amesteca pur si simplu in multime, nu ies cu nimic in evidenta, iar apoi ajung sa fie cea mai importanta parte a vietii noastre. Pana in punctul in care nu-ti mai poti imagina cum era fara ei. N-ar trebui sa simtim ceva? Vreo furnicatura, sa ne vibreze antenele? Persoane la care nu te-ai fi gandit niciodata iti schimba destinul. Ar trebui sa existe niste instructiuni pe undeva.
Apropo, azi am aflat ca prima zi de scoala incepe la 8.Adica 8! Inca mai exista ora asta?!?Tata ar trebui sa inchirieze o macara. Voi avea nevoie. Si o galeata cu apa. Mi-e mila de si-asa dereglatul meu sistem cerebral. Si de profesoara de romana dupa 3 luni de chat. O, vai, urmeaza morala 'Anul asta te pui serios pe invatat', urmata de propria dorinta arzatoare de progres care se evaporeaza subit dupa prima ora de mate.
Here we go again: to another year we're gonna hate, another year to make the best memories of our lives, and hopefully new teachers to freak out!

"Sa traiesti este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot."