Copilarie
Trebuia sa fie anotimpul luminii,
Inecati de propria inocenta.
Trebuia sa fim doi.
Mi-ai dat drumul la mana.
Am ramas in umbra cu aripile frante
Ochii inramati de cerneala se topesc.
Lacrimile spala rani deschise,
Si ard cicatrici.
Speranta e fumata.
Vantul a smuls orice fasie colorata.
A fost o greseala, dar a meritat
Copilarie...
Stranie iluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu